Reintoarcerea

     Blogul a intrat intr-o stare de repaus , care a constituit vacanta redactorilor World's Travel Blog. In data de 17 octombrie , am inceput un nou sezon , si suntem pregatiti sa va impartasim din minunatele taine ale GEOGRAFIEI.

                                                                                                                 Echipa,
                                                                                                        World's Travel Blog

Decalarea timpului

Timpul in astronomie

Definiţia timpului este una dintre cele mai dificile, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar şi fizic. Timpul este una dintre dimensiunile Universului, diferită de dimensiunea spaţială prin aceea că timpul ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Definitia astronomica a timpului Este impartirea timpului prin procese ce se deruleaza periodic, observabile pe sfera cereasca. Cea mai evidenta unitate de timp este ziua, definita ca fiind durata unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale, raportata la traversarea meridianului sau a punctului vernal de catre Soare. Pamantul se roteste in fiecare zi siderala cu 360 grade, intr-o ora cu 15 grade, intr-un minut cu 0,25 grade.  Definitia fizica a timpului Reprezinta stabilirea unitatii de timp printr-un proces care se deruleaza periodic si care este observabil cu mijloace fizice. Aceasta este necesara intrucat rotatia Pamantului nu decurge pe deplin uniform.  Secunda este durata a 9 192 631 770 de perioade care corespund tranzitiei intre 2 nivele de energie hiperfineale starii fundamentale a atomului de Cesiu 133. Secunda de legatura Este o corectura care face posibila egalarea timpului fizic (prin ceasuri atomice) cu timpul astronomic. La nevoie, ea este introdusa sau eliminata la 30 iunie sau 31 decembrie, atunci cand diferenta dintre cele 2 timpuri depaseste 0,7 secunde. Timpul solar             Reprezinta impartirea timpului datorata miscarii zilnice aparente a Soarelui pe sfera cereasca. Timpul solar real  Este masura temporala neuniforma care se calculeaza prin observatii nemijlocite asupra Soarelui. Perioada de timp dintre 2 culminatii inferioare ale Soarelui reprezinta ziua solara reala. Durata sa nu este constanta intrucat Soarele se deplaseaza, in miscarea sa anuala aparenta pe bolta cereasca, cu viteza diferita pe  o orbita inclinata catre ecuatorul ceresc, numita ecliptica. Timplu solar real poate fi citit pe ceasurile solare. Timpul Solar Mediu Timpul solar mediu             Este masura timpului aproape uniforma, calculata in functie de un Soare mediu virtual.  Miscarea anuala aparenta a Soarelui mediu are loc: In lungul Ecuatorului Ceresc In acelasi timp cu Soarele real Cu o viteza uniforma O rotatie a Pamantului raportata la Soarele mediu dureaza o zi solara medie. Timpul solar mediu si timpul solar real difera in cursul unui an cu pana la 16 minute. Cauze ale variatiei timpului solar mediu Frecarea dintre uscat si mare la flux si la reflux Deplasarea maselor in interiorul Pamantului Deplasarea maselor de aer si topirea ghetii de la polii terestrii in ritmul anotimpurilor Modificarile ale pozitiei axei de rotatie in interiorul Pamantului Ecuatia timpului Ecuatia timpului Este diferenta dintre timpul solar real si timpul solar mediu. Ea arata cu cat merge inainte sau ramane in urma un ceas solar (timpul solar real) fata de un ceas care masoara timpul solar mediu. Timul local Este indicatia relativa de timp la punctul observatiei. Meridianul locului din care se face observatia trece drept linie de referinta. Timpul Local Timpul solar real si timpul solar mijlociu sunt timpuri locale. Doua ceasuri aflate pe longitudini geografice diferite arata timpuri diferite pentru ca, pentru ambele puncte, Soarele mijlociu, respectiv Soarele real, culmineaza in momente diferite. Timpul sideral este de asemenea un timp local. Timpul regal Reprezinta timpul normal valabil prin conventii internationale pentru un teritoriu mai intins (fus orar), de cele mai multe ori timpul local pentru punctele aflate in apropierea meridianului mijlociu al fusului orar. Ora Europei de Vest (GMT) Timpul local pentru longitudinea geografica de 0° Valabil, printre altele pentru Irlanda, Portugalia, Marea Britanie 12h CET = 11h GMT CET = GMT+1h Ora Europei Centrale (CET) Timpul local pentru longitudinea estica de 15° Valabil, printre altele, pentru Germania, Austria, Elvetia, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia Ora europei de Rasarit(EET)  Timpul local pentru longitudinea estica de 30° Valabil, printre altele, pentru Romania, Bulgaria, Grecia, Finlanda 12h CET = 13h EET CET = EET-1h Orele folosite in interiorul fuselor orare nu corespund intotdeauna cu fusul orar respectiv. Ora de vara Este o decalare de o ora a timpului pentru lunile de vara. Avantajul sau consta in mai buna utilizare a luminei zilei in orele de seara. In majoritatea statelor central-europene este valabila, din aprilie pana in septembrie, ora de vara central-europeana(CEST). Timpul sideral              Reprezinta impartirea timpului folosita in astronomie, determinata de rotatia Pamantului in relatie cu punctul vernal. In momentul culminatiei superioare a punctului vernal, ora siderala este 0h. Timpul si ZiuaSiderala Ziua siderala Este durata unei rotatii a Pamantului, in relatie cu doua culminatii superioare succesive ale punctului vernal. O zi este mai scurta decat a zi solara mijlocie. 1 zi siderala= 24 h siderale= 23 h 56 min 4,1 sec timp solar 24 h timp solar= 24 h 3 min 56,6 sec timp sideral. Calendarul Reprezinta o diviziune a timpului rezultata prin adunarea a unei multimi de zile solare. Baza sa este fie timpul de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui(calendarul solar), fie timpul de rotatie a lunii in jurul Pamantului(calendarul lunar). Unitatile de timp naturale astronomice, luna si anul, nu sunt multiplii intregi de zile solare, de aici si existenta mai multor posibilitati de impartire a timpului. Anul Este perioada de timp necesara Pamantului pentru a efectua o rotatie in jurul Soarelui. Rotatia Pamantului Punctul de referinta Durata Denumirea Punctul vernal 365 zile 5h 48 min 46 sec An tropic O anumita stea 365 zile 6h 9 min 9 sec An sideral Diferenta dintre lungimea anului tropical si a anului sideral ne conduce inapoi la precesie. Anul comun             An calendaristic de 365 zile. Este de circa 6 ore(un sfert de zi) mai scurt decat anul definit din punct de vedere astronomic. Anul bisect             An calendarstic de 366 zile care, o data la 4 ani, ia local unui an comun. Prin adaugarea unei zile (29 februarie), se elimina decalajul dintre lungimea anului calendaristic si lungimea anului astronomic. Calendarul iulian Precursor al calendarului gregorian, a fost introdus in anul 46 i.Hr. de catre Iulius Cezar. In calendarul iulian, dupa 3 ani comuni urmeaza un an bisect. 4 ani tropici dureaza 1 460, 9688 zile 4 ani dupa calendarul luliana dureaza 1 461, 0000 zile Diferenta ramasa, de 0,0312 zile creste in 128 de ani la o jumatare de zi. De aceea, calendarul iulian un mai este astazi in uz. Calendarul gregorian  Calendarul usual astaza in majoritatea tarilor lumii. El a fost propus in 1581 de catre o comisie numita de papa Grigore al XIII-lea. * Regula anilor bisecti in calendarul gregorian Toti anii al caror numar e divizibil cu 4 sunt ani bisecti. Dar toti anii de inceput de escol, al caror numar nu este divizil cu 400, sunt considerati ani comuni. 1800, 1900, 2100 - ani comuni 1988, 192, 1996, 200, 2004, 2008, 2012, s.a.m.d.- ani bisecti 400 de ani tropici dureaza 146 096,88 zile 400 de ani dupa calendarul gregorian dureaza 146 097,00 zile Diferenta ramasa poate fi neglijabila pentru urmatoarele milenii. Data iuliana             O numaratoare curenta a zilelor des folosita in astronomie, fara o impartire in perioade de timp mai mari. Fiecare zi este desempata printr-un numar. Diferentele de timp pot fi astfel usor calculate. Inceputul numaratorii a fost fixat(in mod artificial) de data de 01.01.4713 i.Hr. Ziua din calendarul greogorian Data iuliana 01.09.1980 2 444 484 01.01.1990 2 447 893 01.01.2000 2 451 545

Cum sa ne protejam de canicula

     Meteorologii anunţă o vară fierbinte, iar insolaţiile şi deshidratarea sunt extrem de periculoase în această perioadă. Foarte important este momentul ales pentru a merge la plajă, a ne plimba sau pentru a întreprinde orice acţiune sub razele puternice ale soarelui.

Temperaturile ridicate înregistrate în cursul zilei pot genera probleme de sănătate atât persoanelor sănătoase, dar mai ales celor cu suferinţe cardiovasculare, neuropsihice, endocrine, metabolice, în general bolnavilor cronici si copiilor.

     În zilele călduroase, dacă organismul nu reuşeşte s-şi menţină temperatura în jur de 37 grade Celsius sau pierderile de apă şi săruri nu sunt înlocuite în mod adecvat pot apărea:  ameţeli, crampe musculare, senzaţie de epuizare, şoc hipertermic  sau insolaţie.

     Insolaţia apare atunci când stăm prea mult la soare şi se produce supraîncălzirea organismului. Atunci când organismul nu îşi mai poate regla singur temperatura apar simptomele: durere de cap şi ameţeală, piele uscată şi fierbinte, respiraţie sacadată, puls accelerat, temperatură foarte mare. În formele grave se poate ajunge la pierderea conştienţei.

          Căldura este mai greu de suportat:

• în primele zile de caniculă, pentru că organismul nu este obişnuit cu temperaturile ridicate;
• dacă sunt temperaturi ridicate, atât ziua cât şi noaptea, pentru mai multe zile consecutiv;
• când umiditatea atmosferică este ridicată şi nu suflă vântul;
• poluarea atmosferei se adaugă căldurii.

          Cum putem să limităm creşterea temperaturii în locuinţe:

• închideţi ferestrele expuse la soare, trageţi jaluzelele şi/sau draperiile;
• ţineţi ferestrele închise pe toată perioada cât temperatura exterioară este superioară celei din locuinţă.
• deschideţi ferestrele seara târziu, noaptea şi dimineaţa devreme, provocând curenţi de aer, pe perioada cât temperatura exterioară este inferioară celei din locuinţă.
• stingeţi sau scădeţi intensitatea luminii artificiale.
• închideţi orice aparat electrocasnic de care nu aveţi nevoie.

          Măsuri de atenuare a efectelor temperaturilor ridicate

     Recomandări pentru copii şi familiile lor

• Daţi copilului să consume, în mod regulat, lichide proaspete, chiar dacă acesta nu vi le cere, şi ajutaţi-l să le bea;
• Nu lăsaţi niciodată copilul singur, chiar pentru perioade scurte de timp, în maşini sau în încăperi prost ventilate;
• Luaţi cu dumneavoastră cantităţi suficiente de apă în cazul unei deplasări cu un autovehicul;
• Evitaţi să scoateţi copilul din casă, pe perioada de caniculă, mai ales dacă este bebeluş (0-12 luni) ;
• In cazul în care ieşiţi cu copilul, îmbrăcaţi-l lejer, chiar dacă are până la 9 luni.
• Nu uitaţi să-i protejaţi capul cu o pălărie de soare;
• Nu ezitaţi să lăsaţi copilul dezvelit atunci când doarme;
• Nu este recomandat scăldatul în apă rece.

     Recomandări pentru populaţia generală şi populaţia la risc (vârstnici, persoane cu boli cronice, persoane cu dizabilităţi)

• Evitaţi, pe cât posibil, să ieşiţi din casă între orele 11 – 18;
• Dacă trebuie să vă deplasaţi în afara locuinţei, este de preferat să o faceţi fie dimineaţa devreme sau seara; deplasaţi-vă pe la umbră şi evitaţi pe cât posibil expunerea în plin soare;

• Este recomandată consultarea medicului curant, mai ales dacă ultima consultaţie a fost cu câteva luni în urmă;

• Nu se introduce nici un medicament nou în schema de tratament, chiar dacă acesta poate fi procurat fără reţetă.

• Dacă aveţi aer condiţionat, reglaţi aparatul astfel încât temperatura să fie cu 5 grade mai mică decât temperatura ambientală;
• Ventilatoarele nu trebuie folosite dacă temperatura aerului depaşeşte 32 grade Celsius;
• Dacă nu aveţi aer condiţionat în locuinţă, petreceţi 2-3 ore zilnic în spaţii care beneficiază de aer condiţionat (cinematografe, spaţii publice, magazine);

• Purtaţi pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschise;
• Pe parcursul zilei faceţi duşuri calduţe, fără a vă şterge de apă;
• Beţi zilnic între 2 – 4 litri de lichide, fără a aştepta să apară senzaţia de sete. In
• perioadele de caniculă se recomandă consumul unui pahar de apă (sau echivalentul acestuia) la fiecare 15 – 20 de minute;
• O doză de iaurt produce aceeaşi hidratare ca şi un pahar de apă;
• Nu consumaţi alcool (inclusiv bere sau vin) deoarece acesta favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii;
• Evitaţi băuturile cu conţinut ridicat de cofeină (cafea, ceai, cola) sau de zahar (sucuri răcoritoare carbogazoase) deoarece acestea sunt diuretice;

• Consumaţi fructe şi legume proaspete (pepene galben, roşu, prune, castraveţi, roşii) deoarece acestea conţin o mare cantitate de apă;

• Evitaţi activităţile în exterior care necesită un consum mare de energie (sport, grădinărit, lucrări agricole).

     Recomandări colective:

• Aveţi grijă de persoanele dependente de voi (copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi) oferindu-le, în mod regulat lichide, chiar dacă nu vi le solicită;
• Păstraţi contactul permanent cu vecini, rude, cunoştinţe care sunt în vârstă sau cu dizabilităţi, interesându-vă de starea lor de sănătate.

Polul Nord

Wrote by Victor Carstea in : - English

                                           - Romanian 

      The North Pole , also known as the Geographic North Pole or Terrestrial North Pole , is, subject to the caveats explained below, defined as the point in the northern hemisphere where the Earth 's axis of rotation meets its surface.  
     Polul Nord, de asemenea, cunoscut sub numele de Nord Polul geografica sau terestre Polul Nord, este, sub rezerva limitări a explicat de mai jos, definită ca punctul în emisfera nordică în cazul în care Pamantului axa e de rotaţie întâlneşte suprafaţa sa. It should not be confused with the North Magnetic Pole . Nu ar trebui să fie confundată cu Polul Nord Magnetic .
The North Pole is the northernmost point on Earth, lying diametrically opposite the South Pole . Polul Nord este cel mai nordic punct de pe Pamant, situată diametral opuse Polul Sud . It defines geodetic latitude 90° North, as well as the direction of True North . Aceasta defineşte geodezice latitudine 90 ° nord, precum şi direcţia de Nord Adevărat . At the North Pole all directions point south; all lines of longitude converge there, so its longitude can be defined as any degree value. La Polul Nord toate direcţiile, punctul de sud, toate liniile de longitudine converg acolo, astfel încât longitudine sale pot fi definite ca orice valoare grad.
 
     While the South Pole lies on a continental land mass , the North Pole is located in the middle of the Arctic Ocean amidst waters that are almost permanently covered with constantly shifting sea ice . În timp ce Polul Sud se intinde pe o continental masă teren , Polul Nord este situat în mijlocul Oceanului Arctic în mijlocul apelor, care sunt aproape permanent acoperite cu deplasare in mod constant de gheaţă pe mare . This makes it impractical to construct a permanent station at the North Pole (unlike the South Pole). Acest lucru face imposibil de a construi o staţie permanentă de la Polul Nord (spre deosebire de Polul Sud). However, the Soviet Union , and later Russia , have constructed a number of manned drifting stations , some of which have passed over or very close to the Pole. Cu toate acestea, Uniunea Sovietică , şi mai târziu Rusia , au construit o serie de staţii disponibilă în derivă , dintre care unele au trecut peste sau foarte aproape de Polul. In recent years, a number of studies have predicted that the North Pole may become seasonally ice-free due to Arctic shrinkage , with timescales varying from a few years to fifty years or more. În ultimii ani, o serie de studii au prezis că Polul Nord ar putea deveni sezonier fără gheaţă, datorită micşorării Arctic , cu termenele variind de la câţiva ani, la cincizeci de ani sau mai mult.
 
     The sea depth at the North Pole has been measured at 4,261 m (13,980 ft). The nearest land is usually said to be Kaffeklubben Island , off the northern coast of Greenland about 700 km (430 mi) away, though some perhaps non-permanent gravel banks lie slightly closer. Adâncimea mării la Polul Nord a fost măsurată la 4261 m (13980 ft).  uscatul cel mai apropiat este, de obicei declarat a fi Kaffeklubben Island , în largul coastei de nord a Groenlandei aproximativ 700 km (430 mi) distanţă, deşi unele, probabil, non-permanent băncilor pietris minciună puţin mai aproape. The nearest permanently inhabited place is Alert in the Qikiqtaaluk Region, Nunavut, Canada, which is located 817 kilometres (508 mi) from the Pole. Cel mai apropiat loc permanent locuit este Alarma în regiunea Qikiqtaaluk, Nunavut, Canada, care este situat la 817 km (508 mi) de la Polul.

     Axei de rotatie a Pamantului - şi, prin urmare, poziţia Polul Nord - a fost de obicei considerat a fi fixe (relativ la suprafaţa Pământului), până când, în secolul al 18-lea, matematicianul Leonhard Euler a prezis ca axa s-ar putea "clătina" uşor . Around the beginning of the 20th century astronomers noticed a small apparent "variation of latitude," as determined for a fixed point on Earth from the observation of stars. În jurul valorii de la începutul secolului 20 astronomi a observat o mică aparent "de variaţie de latitudine," determinate pentru un punct fix de pe Pamant de la observarea stelelor. Part of this variation could be attributed to a wandering of the Pole across the Earth's surface, by a range of a few meters. O parte din această variaţie ar putea fi atribuite la o rătăcire de la Polul pe suprafaţa Pământului, printr-o gamă de câţiva metri. The wandering has several periodic components and an irregular component. Wandering are mai multe componente periodice şi o componentă neregulat. The component with a period of about 435 days is identified with the 8 month wandering predicted by Euler and is now called the Chandler wobble after its discoverer. Componenta cu o perioadă de aproximativ 435 zile este identificat cu luna 8 rătăcitori prezis de către Euler şi se numeşte acum clătina Chandler după descoperitorul ei. The exact point of intersection of the Earth's axis and the Earth's surface, at any given moment, is called the "instantaneous pole", but because of the "wobble" this cannot be used as a definition of a fixed North Pole (or South Pole) when metre-scale precision is required. Punctul exact de intersecţie a axei Pământului şi suprafaţa Pământului, în orice moment dat, este numit "pol instantanee", dar din cauza "oscilaţie" acest lucru nu poate fi folosit ca o definiţie de un polonez fix Nord (sau Polul Sud ), atunci când m-scară de precizie este necesar.       It is desirable to tie the system of Earth coordinates ( latitude , longitude , and elevations or orography ) to fixed landforms. Este de dorit pentru a lega sistemul de Pamant coordonate ( latitudine , longitudine , şi creşteri sau orografia ) la forme de relief fixe. Of course, given plate tectonics and isostasy , there is no system in which all geographic features are fixed. Desigur, având în vedere plăci tectonice şi isostasy , nu există un sistem în care toate caracteristicile geografice sunt fixe. Yet the International Earth Rotation and Reference Systems Service and the International Astronomical Union have defined a framework called the International Terrestrial Reference System . Cu toate acestea, Rotation Pământului internaţional şi sistemelor de servicii de Referinţă şi Uniunea Astronomică Internaţională au definit un cadru numit Sistemul Internaţional de Referinţă terestre .

Transfagarasanul

                                                           (lipsa imagine)

     Daca ar trebui sa spun in cateva cuvinte, atunci Transfagarasanul (DN 7C) este doar drumul care traverseaza muntii Fagaras (cei mai înalti munti ai României - vf. Moldoveanu 2544 metri) si uneste Muntenia de Ardeal.
      Dar de fapt, Transfagarasanul este mai mult de atat. Este drumul care ajunge la cea mai inalta altitudine din Romania, 2042 de metri, in Caldarea Glaciara Balea. Are doua benzi care se intind pe o lungime de 92 de kilometri. Din cauza nenumaratelor serpentine cu masina viteza medie este de cel mult 40 km la ora. Apoi, pe intregul traseu sunt construite 27 de viaducte si poduri si cel mai lung tunel de la Capra la Balea Lac, de 887 de metri, care strabate muntele Paltinul. Aerisirea tunelului se face natural datorita curentilor de aer extrem de puternici. Banda de circulatie prin tunelul neiluminat are doar 6 metri latime si un trotuar de un metru latime.
    Pentru cei care doresc sa se "aventureze" pe Transfagarasan, este recomandat sa o faca din sud spre nord. Cea mai celebra sosea a Romaniei incepe in judetul Arges, in localitatea Arefu (la kilometrul 61 al DN7C ) si se termina in judetul Sibiu, langa localitatea Cartisoara (la intersectia cu DN1). Peisajul este mirific, iar diferentele de nivel si serpentinele se constituie intr-o provocare atat pentru masini cat si pentru soferi. Din pacate, din cauza conditiilor meteorologice, in fiecare an Transfagarasanul este deschis doar cateva luni pe an, incepand in iulie si pana in octombrie.
      Cele mai importante puncte de atractie turistica sunt Lacul si Barajul Vidraru, care este unul dintre cele mai mari din Europa, apoi Cetatea Poienari (construita pe vremea lui Vlad Tepes), Lacul glaciar Balea si Cascada Balea.

           Cum s-a construit
     Transfagarasanul a fost contruit intre 1970 si 1974. Poate ca o sumara prezentare in cifre este dificil de urmarit, dar pentru cei care au rabdarea sa o citeasca, merita spus ca la realizarea celor 92 de kilometri de sosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si 290.000 de metri cubi de zidarie. Pentru realizarea tunelului Capra la Balea au fost escavati peste 41.000 metri cubi de roca.
      De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamita, 3.573 tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patrati de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.
      Dintre cei care au lucrat la construirea Transfagarasanului, pensionari in acest moment, unii mai povestesc cu cate sacrificii s-a facut soseaua care urca la cer. Inainte nu se puteau trece muntii nici macar cu calul.
      Dar, se spune ca la un moment dat Nicolae Ceausescu, cand inca nu era presedinte al Romaniei, a trecut prin comuna Arefu si i-a venit ideea ca trebuie facuta o sosea care sa taie muntii. In timpul lucrarilor, exact ca si la Vidraru, au murit multi oameni. Din pacate documentele nu au pastrat pentru istorie aceste cifre. Dar cei care au supravietuit spun ca este vorba de sute de jertfe omenesti. Multi dintre cei care au murit nici macar n-au mai fost gasiti prin prapastiile in care au cazut.
      Se spune la construirea tunelului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se tineau unii de altii, cate 20 - 30, ca sa nu fie luati de vijelie si aruncati in prapastie.
      O poveste care circula din om in om se refera la un calugar pe nume Nectarie. Dupa construirea Transfagarasanului acesta a urcat cu masina, un Trabant, pana la Capra, unde a fost suprins de o avalansa. A lasat masina sub copertina de la Capra iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de "val".Se spune ca asa a scapat cu viata, in timp ce masina au gasit-o abia dupa 6 luni cand s-a topit zapada.

Polul Sud

     -Cercul Antarctic 

66°33'S

     -Suprafata:

 21,2 mil.km2

     -Cantitati de gheata in Antarctica:

 30 mil.km2

    

     -Ghetari: 

 1,5 mil.km2

          Caracteristici generale

      Al cincilea continent ca mărime, dintre cele sase ale Terrei, Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai indepărtat si mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oară detectat la inceputul secolului al XIX-lea.
      Acoperită aproape in totalitate de gheată si fără a avea o populatie umană stabilă, ea inconjoară Polul Sud. La randul său Antarctica este inconjurată de Oceanul Antarctic,intindere de apă creată din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic si Indian, dar fiind considerat un ocean separat de celelalte datorită temperaturii mai scăzute a apei si a salinitătii mai mici. Antarctica detine in jur de 90% din gheata existentă pe Pămant. Banchiza ce înconjoară continentul are aproximativ 29 milioane km cubi de gheată.
      Antarctica nu are rezidenti permanenti, dar un număr mare de guverne isi mentin permanent statiile de cercetare pe continent. Emilio Marcos Palma a fost prima persoană care s-a născut in Antarctica la Baza Esperanza in 1978, părintii lui fiind trimisi acolo impreună cu alte 7 familii.
     Precipitatiile din Antarctica sunt la fel de putine ca in desertul Sahara si este la fel de frig ca pe Marte. La Polul Sud, soarele rasare in jurul datei de 21 septembrie si apune pe 21 martie.
Antarctica detine si recordul temperaturii negative. In anul 1960, la statiunea rusească de cercetare "Vostok" s-au inregistrat -89,2 ⁰C.
      La Polul Sud toate directiile indica nord.
     Cel mai inalt continent este Antarctica (aflat la 2600 m deasupra marii).

          Intindere

      Antarctica, numită astfel pentru a o deosebi de partea opusă a globului - zona arctică - se intinde după paralela de 60 de grade latitudine sudică.
Cel mai apropiat vecin al ei se găseste la 1.000 de km si este America de Sud, urmată de Australia si Africa, la 2.500 si 4.000 de km depărtare.
      Cea mai mare parte a teritoriului său se intinde in emisfera estică, in partea vestică se găseste Peninsula Antarctică, intindere ce apropie continentul de America de Sud. Cel mai inalt varf de pe continent atinge 5.140 m (in masivul Vinson din partea vestică), iar inăltimea sa medie este putin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce il face continentul cu cea mai mare inăltime medie.
Antarctica are o suprafată totală de 13.178.000 km pătrati, fiind astfel mai mare decat Europa si Australia.

           

          Clima

      Pozitia pe latitudine si inăltimile ei mari fac din Antarctica cel mai rece continent.
      Cu toate acestea se deosebesc două anotimpuri. In anotimpul rece temperatura in zonele intercontinentale poate scădea sub -80⁰C, în timp ce in anotimpul cald temperatura se poate ridica, in aceleasi zone, pană peste -30 ⁰C.
      In zonele de coastă se poate ajunge, in sezonul cald, la temperatura de inghet (0 ⁰C), dar şi aici valorile negative sunt ridicate în perioada rece.
Antarctica detine si recordul temperaturii negative. In anul 1960, la statiunea rusească de cercetare Vostok s-au inregistrat -89,2 ⁰C.
      Interiorul Antarctica este un desert polar in care bat vanturi moderate ce rareori ating 30 km/h, insă ele se intetesc si devin mai persistente in apropierea coastelor. Vanturi extrem de reci, compuse din aerul aflat in partea inferioară a versantilor abrupti din interiorul regiunilor muntoase, bat spre pantele de gheată mai mici.
      Zona este foarte săracă in precipitatii, un dintre cele mai uscate zone de pe glob, aproximativ 50 mm de precipitatii căzand aici anual. Acestea cresc cu cat ne apropiem de tărm, atingand in zonele apropiate de coastă 200 mm/an. Precipitatiile sunt formate in mare măsură din căderi de zăpadă aduse de cicloni. De obicei ele cad sub formă de zăpadă sau gheată, dar uneori se inregistrează si ploi, în zonele litorale.
     Există mai multe tipuri de climat in Antarctica, toate sunt reci, dar diferă in severitate.
     La fel ca si precipitatiile, climatul se imblanzeste cu cat latitudinea scade. Peninsula Antarctica este zona in care se intalneste clima cea mai blandă, aici temperatura putandu-se situa in timpul sezonului mai cald in jurul valorii de 0  ⁰C.

          Vegetatia

      Acoperită aproape in totalitate de un strat gros de gheată, Antarctica are foarte putin teren disponibil pentru formarea solurilor sau aparitia vegetatiei. Solul existent s-a format in perioada mai recentă a existentei continentului si are un continut organic scăzut, la fel ca si capacitatea de stocare a apei.
Antarctica fiind izolată de alte continente, este foarte greu pentru alte tipuri de vegetatie să se răspandească pe teritoriul ei. Temperatura constant scăzută, vanturile puternice si lipsa umiditătii descurajează alte plante.
      Exceptie fac plantele ce se pot adapta la aceste conditii, fiind capabile să se dezvolte activ numai cateva zile pe an. Acesti factori limitează existenta plantelor in Antarctica numai la cale din Regnul Protista (organisme simple, de obicei unicelulare): alge, licheni si muschi. In Antarctica există numai două specii cunoscute de plante ce infloresc, ele se găsesc în Peninsula Antarctica si insulele din jurul său.
      Continentul nu are un echivalent al tundrei arctice, unde se găsesc o mai mare varietate de plante: cea mai bogată vegetatie a Antarctica poate fi comparată mai mult cu cea din nord, vegetatia săracă a deserturilor polare arctice. Cu toate acestea, petice de vegetatie cresc pe toate stancile neacoperite de gheată, pană la 290 km distantă de Polul Sud. Alge de zăpadă cresc pe zăpadă si pe suprafata ghetii aproape de coastă, in special de-a lungul Peninsulei Antarctice, unde păsările de mare si briza oceanului aduc posibilităti de nutritie.
      Apele antarctice suportă si alte tipuri de vegetatie. Buruieni de apă din zonele de coastă cresc pe si in jurul insulelor, aproape de continent, dar nu pot apărea aici datorită ghetii marine ce rade tărmurile.
In apele reci ale oceanului ce înconjoară Antarctica se găsesc diferite tipuri de alge ce plutesc pe o perioadă scurtă, atat cat să se inmultească pe perioada anotimpului cald, mai ales in zonele unde izvoarele aduc la suprafată ape cu o cantitate nutritivă ridicată. Aceste alge plutitoare sunt o sursă bogată de hrană pentru animalele marine.

          Fauna

      Climatul aspru si sărăcia vegetatiei regiunilor de pămant ale Antarcticii acceptă numai animale microscopice, insecte primitive si alte specii de acest fel ce pot supravietui in solurile umede. Se mai găsesc si alte nevertebrate, săritoare si mici.Cel mai mare animal terestru din Antarctica  poate creste pană la 12 mm. In contrast cu uscatul oceanul contine o mare varietate de animale, toate depinzand, intr-un fel sau altul, de algele ce cresc la suprafata apei. Organismele zooplancton, cum ar fi viermii-săgeată, pestii-jeleu, pestii-larvă, alte larve, stelele de mare se hrănesc cu organisme fitoplancton - alge plutitoare. La randul lor, organismele zooplancton sunt o sursă de hrană pentru pesti si calmari, ambele tipuri abundand in apele antarctice. Acest lant continuă, pestii si calmarii fiind o sursă de hrană pentru foci, balene si păsări de mare, cei mai mari si mai buni prădători ai zonei. In acest Ocean Sudic se hrănesc sapte specii de balene, si opt de delfini; cateva dintre aceste specii intră adanc in banchiză in timpul sezonului cald. Sapte specii de foci respiră in regiunea antarctică, unele pe tărmurile sudice ale insulelor, altele exclusiv in regiunea banchizei. Aproximativ 40 de specii de păsări de apă - incluzând 7 specii de pinguini :
     ( Imperiali, Regali, Adelie, Chinstrap, Rockhopper, Gentoo, Macaroni ), 4 de albatrosi, cormorani, pescărusi s.a. - sunt răspandite in Antarctica, mai ales pe insule si coaste. Multă vreme vanate pentru ulei, marile animale marine joacă un rol important in atragerea oamenilor spre Antarctica. In prezent legile internationale, in vigoare din anii 1960, le protejează.

          Solurile si resursele minerale

      Desi are o intindere destul de mare, Antarctica are solul compus in majoritatea din gheată. In partea sa estică se găseste sub stratul de gheată o masă de pămant aproximativ de mărimea Australiei, in timp ce in zona vestică se află mai multe insule acoperite si unite intre ele. De aceea numai circa 2,4 % din aria Antarcticii este rocă vizibilă, restul aflandu-se sub gheată. Zonele expuse includ varfurile a câtorva lanturi muntoase si ale altor resturi imprăstiate. Se remarcă aici lantul Transantarctic care separă partea de vest a continentului de cea de est. Se mai găsesc si niste văi glaciare, neacoperite de gheată si păstrate uscate de vanturile ce bat din interiorul continentului.
      Numai 2% din zonele de coasta sunt tărmuri stancoase sau zone litorale. Restul tărmului este format din gheata ce se continua si după capătul rocilor continentale. Banchiza ce inconjoară Antarctica, formată cu milioane de ani in urmă, are o grosime medie de 2.160 de metri, in timp ce recordul de grosime atinge 4.700 de metri.Formarea acestei banchize s-a produs prin suprapunerea straturilor de zăpadă căzute si transformarea lor in gheată.
      Solul ce se află sub gheată este format din roci metamorfice, acoperite de sedimente din perioadele geologice Cretacic si Permian. Continand evidente despre păduri tropicale si deserturi ce au precedat mai recenta perioadă de conditii glaciare, aceste straturi reflectă complexitatea climatului istoric al Antarctica. Ceea ce acoperă acum solurile continentului este o uriasă cupolă de gheată ce se ridică de pe coastele acestuia si se ridică intr-un platou inalt de peste 4.000 m, aflat incă in crestere.
      Muntii Transantarctici se intind pe o distantă de 3.500 km de-a lungul flancului vestic al Antarcticii de Est, separand-o pe aceasta de partea de vest a continentului. Acest sir este un masiv stăvilar penetrat de ghetari pentru platoul de gheată al Antarcticii de Est, care, de altfel, contine 2/3 din teritoriul continentului.
      Cativa vulcani activi, printre care si vulcanul Erebus, punctează coasta Antarctica si zonele insulare apropiate. Solul multistratificat al Antarcticii de Vest, afectat si transformat de modificarea structurii geologice, dezvăluie o istorie geologică distinctă a acesteia, mult mai zbuciumată decat cea a părtii de est a continentului.Această multistratificare are la bază un strat din Precambrian, acoperit de sedimente vulcanice din Perioada Carboniferă, si altele din Mezozoic si Tertiar.
     Desi numai aproximativ 1% din solul continentului a fost cercetat pentru minerale, se pare că Antarctica are resurse minerale bogate. Muntii Transantarctici contin resurse considerabile de cărbune, precum si cupru, plumb, zinc, cositor, argint si aur. In muntii din estul Antarctica se mai găsesc insemnate minereuri de fier, alte zăcăminte se mai găsesc si in Peninsula Antarctică. Alte metale prezente pe continent sunt cromul, nichelul si platina. Se crede de asemenea, că există si zăcăminte de petrol si gaze naturale, sub Marea Ross (in sud-vestul continentului).In prezent acest potential mineral al Antarctica nu este utilizat decat de cercetătorii de la statiile de cercetare prezente pe continent.

          Ghetarii polari

      Ghetarii continentali (de calotă) - ocupă suprafete extrem de extinse si au o grosime care uneori depăsec 3 000 m. Acoperă mari arii terestre, indiferent de relief: intregul continent Antarctica si insulele din Oceanul Artic
( Groenlanda, Islanda etc.) si ocupă 98,5 din toată aria hidrosferei.
      In jurul Antarcticii, ghetarii de pe continent se prelungesc mult in apele Oceanului Planetar, formand o platosă relativ unitară, inaltă pană la 90 m, numită banchiză, din care se rup mari blocuri de gheată numite aisberguri, care datorită curentilor de apă oceanici, plutesc in largul oceanului.
      Gheata este plastică si de aceea se miscă prin alunecare, mutandu-se pe fiecare tip de pantă. Deplasarea este lentă, intre 5-150 m pe an, asa că o portiune de gheată de la zona de formare pană la linia de topire are nevoie de un timp indelungat, de la circa 100 ani pană la peste 1 000 ani.

          Aisbergurile

      Aisbergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau dintr-un bloc de gheata, care plutesc pe apa. Pot avea diferite forme si pot atinge dimensiuni uriase. In 1988, un aisberg de marimea Belgiei a fost intalnit in Antarctica. Aisbergurile se distrug treptat si se topesc cand ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai mici le trebuie doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.

          Aurora Australa

      Acest spectacol magnific de culoare are loc datorită materiei expulzate de soare ce interactionează cu campul magnetic terestru. In urma puternicelor explozii solare sunt expulzare in spatiu particule puternic incărcate electric     ( ioni ), ce călătoresc prin spatiu cu viteze ce variază intre 300 si 1 200 km/s. Un nor de astfel de particule formează plasma. Fluxul de plasmă ce vine de la soare este cunoscut sub numele de vant solar. In timp ce vantul solar interactionează cu marginile campului magnetic terestru, unele dintre aceste particule sunt atrase de acesta.
      Ele urmează apoi liniile campului magnetic in jos spre ionosferă, strat atmosferic situat între 60 şi 600 km deasupra scoartei terestre. Cand aceste particule interactionează cu gazele din ionosferă produc acest impresionant spectacol de lumini, numit de noi aurora. Cele produse la Polul Nord se numesc Boreale iar cele de la Polul Sud - Australe.
Gama de culori variază intre rosu, verde, albastru si violet.
Luminile sunt intr-o continuă miscare datorită acestor interactii dintre vantul solar si campul magnetic terestru.
      Vantul solar generează de obicei pană la 1 000 000 megawati de electricitate intr-un astfel de spectacol si acest lucru poate cauza interferente cu liniile electrice, transmisiile radio-TV si comunicatiile prin satelit.
      Prin studiul aurolelor, cercetătorii pot afla multe despre vantul solar, cum afectează aceasta atmosfera si cum poate fi folosită această energie degajată in folosul omenirii.
      In urma observatiilor asupra soarelui, aceste aurore pot fi prezise cu destulă acuratete.
      Aurorele apar in regiunile polare ale globului. In emisfera nordică, zonele in care sunt vizibile se intind tot mai mult spre sud cu cat vantul solar este mai puternic la un moment dat. In mod normal, zonele in care pot fi observate, sunt nordul Finlandei, Scandinavia, toată Canada si nordul SUA, Alaska si Siberia. In timpul furtunilor solare puternice, acestea pot fi vizibile pană in centrul Europei, aurolele putand avand loc la orice oră din zi sau din noapte.

          Mijloace de transport

Singurul port al Antarcticii se afla la statia de cercetare McMurdo. Multe statii de coasta ancoreaza in larg iar de acolo cele necesare se tranporta la tarm cu barci, elicoptere, slepuri. Putine statii au debarcader.
      Aeroporturi nepavate - in total sunt 27.
- Peste 3.047 m: 6
- 2,438 to 3.047 m: 5
- 1,524 to 2.437 m: 1
- 914 to 1.523 m: 9
- Sub 914 m: 6
      Heliporturi - 53

          Turism

In Antarctica opereaza acum numeroase companii de turism, cele mai multe din Marea Britanie, Canada si SUA. Mijloacele de transport folosite in timpul calatoriilor sunt de o mare diversitate: spargatoare de gheata, barci pneumatice, snowmobile, atelaje trase de caini, elicoptere si avioane. Calatorii care se aventureaza mai la sud de Cercul Antarctic au ocazia sa traiasca fie o zi in care Soarele straluceste vreme de 24 de ore neintrerupt (in jurul datei de 21 decembrie), fie o noapte lunga cat o intreaga zi (in jurul datei de 21 iunie).