Dunarea

Harta Dunarii

     Dunărea este al doilea ca lungime între fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Izvorăşte din munţii Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach şi Breg, ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) şi se unesc în oraşul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau, pronunţat /'do.nau/. Dunărea curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2.860 km, până la Marea Neagră. La vărsarea în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

     Dunărea este un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări (Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova,Slovacia, România, Ucraina, Serbia) şi are afluenţi în alte şapte ţări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.

     Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru /Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile greceşti şiDanubius în cele latino-romane.

     Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, şi modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară,Dunav înlimba sârbocroată, Дунав/Dunav; Дунав în limba bulgară, Дунай(Dunai) în limba ucraineană, pentru ţările riverane, şi Danube în limba engleză şi limba franceză şi Tuna în limba turcă.

     Numele din limba română, Dunărea, deşi este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicaţie printr-un nume intermediar, Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucţie a lingviştilor moderni.

     Din cauza aşezării bazinului hidrografic, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest, temperat-contintental din est şi influenţele baltice în nord, regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existenţa unor importante variaţii de nivel şi de debit în cursul anului şi în decursul timpului.

     Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor şi ploilor abundente, însa în cursul superior şi mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creşterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m³/s la Passau, 1.920 m³/s la Viena, 2.350 m³/s la Budapesta, 5.300 m³/s în defileul Porţilor de Fier, 6.470 m³/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m³/s la Orşova (13 aprilie 1940), 15.900 m³/s (mai 1942) si 15.500 m³/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistreaza toamna şi uneori iarna: 1.250 m³/s la Orşova (12 ianuarie 1954), 1.450 m³/s Olteniţa (ianuarie 1964), 1.350 m³/s la Ceatalul Ismail (octombrie 1921).

     Cursul inferior se desfăşoară pe o distanţă de 1.075 km, între localităţile Baziaş şi Sulina, făcând graniţă cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) şi Ucraina (53,9 km). Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior este împărţit în 5 sectoare (Ujvari, 1972):

• Defileul carpatic (144 km)
• Sectorul sud-pontic (566 km)
• Sectorul pontic oriental cu bălţi (195 km)
• Sectorul predobrogean (80 km)
• Sectorul deltaic (90 km)

     Dunărea colectează majoritatea râurilor din România cu excepţia celor din Dobrogea, transportând anual circa 60 de milioane de tone de aluviuni şi 200 de miliarde m³ de apă. De asemenea, prezintă importanţă deosebită pentru: navigaţie, hidroelectricitate,piscicultură, furnizând apă pentru industrie, agricultură, populaţie.

     În Lunca Dunării se află multe aşezări printre care 18 oraşe, (Moldova Nouă, Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia,Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Feteşti, Cernavodă, Hârşova, Brăila, Galaţi, Isaccea, Tulcea şi Sulina), fiind traversată de cinci şosele şi două căi ferate.

     În anii socialismului, s-au făcut desecări de-a lungul Dunării, ocazie cu care lacuri, precum Potelu, Greaca, Nedeia, au dispărut. Aceste lacuri reţineau apa în timpul inundaţiilor şi erau o sursă importantă de peşte. În prezent, lipsa acestor lacuri duce la consecinţe grave în perioadele de inundaţii.