Cometele

Majoritatea cometelor sunt formate din trei părţi:

• un nucleu central, solid;
• o coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul;
• o coadă lungă de gaze şi praf în prelungirea capului.

Nucleul

Nucleul cometei Tempel 1 fotografiat de sonda spaţialǎ Deep Impact. Nucleul mǎsoarǎ aproximativ 5-7 km în diametru.

Partea solida a cometelor este formata dintr-un nucleu mic, intunecat, construit din compusi organici si gaz inghetat (avand o temperatura de 270°C). Printre compusii organici se pot numara monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen şi etan.

Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m pana la 40km, avand o masa de ordinul 10^-9 mase terestre.

Atunci cand cometa se afla la distanta mare fata de Soare, nucleul are temperaturi foarte scazute, gazele pastrandu-se in stare solida in interiorul nucleului. In aceste cazuri, cometele mai sunt numite si "bulgari de zapada murdara", deoarece mai bine de jumatate din compozitia lor este gheaţa.

In apropierea Soarelui, intreaga materie gazoasa este volatilizata, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rau conducator, ramane solid.

Nucleele cometelor se numara printre cele mai intunecate obiecte cunoscute din Sistemul Solar.Sonda Giotto a constatat ca nucleul cometei Halley reflecta 4% din lumina care cade pe el, pe cand asfaltul reflecta 7%.

Coama

Coama cometei Holmes

In jurul nucleului se formeaza un nor imens de gaz, numit coama. Coama se mareste pe masura ce cometa se apropie de Soare. Caldura Soarelui forteaza nucleul de gheata sa se topeasca; astfel apar jeturi de gaz si praf, lungi de zeci de mii de kilometri.

Coama impreuna cu nucleul constituie capul cometei.

Coada

Coada cometei NEAT (Q4).Este vizibilă atât coada albastră ionizatǎ a cometei, cât şi coada de praf (roşie) mai scurtă.

Cozile cometelor pot fi formate din gaz si din praf, reprezentand alungirea coamei cometei in directia opusa Soarelui datorata presiunii luminii si vantului solar (format din particule incarcate electric).

Coada poate fi dreapta sau curbata, unica sau multipla.

De multe ori cometele prezinta două cozi: una alcatuita din praf, iar alta formata din gaze. Coada formata din praf devine vizibila deoarece reflecta lumina solara, pe cand coada gazoasa este vizibila datorita gazului ionizat din care este alcatuita. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-galbuie, iar gazele ionizate confera cozii o nuanta albastruie sau verde.

Coada unei comete poate atinge dimensiuni impersionante, uneori mai mult de o Unitate Astronomica. Lungimea cozii este direct proportionala cu distanta dintre cometa si Soare (cu cat cometa este mai aproape de Soare cu atat coada sa devine mai lunga).

Tipuri de comete

Orbitele cometelor: 1P/Halley(elipsa portocalie), 9P/Tempel 1(elipsa verde),17P/Holmes (elipsa portocalie) şi103P/Hartley 2 (elipsa roşie). Sunt afişate şi orbita lui Jupiter(cerc albastru), orbita sondei spaţiale Deep Impact(elipsa punctată galbenă) şi orbita navei spaţiale în timp ce îndeplineşte misiunea Epoxi(cerc alb).

Orbita unei comete.

Dupa modul in care se rotesc in jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete:

• Comete scurt periodice - sunt comete ce au orbite mai mult sau mai putin eliptice, asemanatoare cu a planetelor sau a asteroizilor. Aceste comete isi au originea in centura lui Kuiper si au perioade orbitale mai mici de 200 de ani. Sunt formate din resturile de materie dintre orbitele planetelor Neptun si Pluto. Cometele scurt periodice sunt împartite la randul lor in familia lui Jupiter (comete cu perioade orbitale mai mici de 20 de ani) si in familia Halley (cu perioade orbitale între 20 şi 200 de ani).

• Comete lung periodice - au orbite excentrice, care le poarta mult dincolo de orbita planetei Pluto. Perioadele orbitale sunt cuprinse intre 200 de ani si mii sau chiar milioane de ani.

• Comete neperiodice - vin din norul lui Oort, trec pe langa Soare si nu se mai intorc vreodata. Atunci cand se afla in interiorul Sistemului Solar se comporta similar cu cometele lung periodice, cu diferenta ca au traiectorii parabolice sau usor-hiperbolice.

Soarta cometelor

Evolutia obisnuita a unei comete presupune pierderea treptata a gazelor, in final ramanand numai nucleul de roca: cometa se transforma in asteroid.

După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazale si elementele usoare volatile, devenind o cometa batrana. Nucleul cometelor se poate fragmenta, in special cand acestea trec in apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi).

Cand dezintegrarea survine brusc, cometa, devenita asteroid, se prabuseste pe o planeta sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometa sa fie aruncată in afara Sistemului Solar datorita interactiunii cu un alt corp ceresc, de pilda cu o planeta (in special cu Jupiter).

Numele cometelor

Numele date cometelor au urmat mai multe conventii diferite in ultimele doua secole. Inainte ca orice conventie sistematica de denumire sa fi fost adoptata, cometele erau denumite intr-o varietate de moduri.

Inainte de inceputul secolului al XX-lea, referinta la cele mai multe dintre comete s-a facut pur si simplu mentionand anul in care acestea au aparut, uneori cu adjective suplimentare pentru cometele deosebit de stralucitoare.

Dupa ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor miscarii formulate de Newton, ca acea cometa identificata în anii 1531, 1607 si 1682 va reveni in 1758, a devenit cunoscuta sub numele de " Cometa Halley." In mod similar, Cometa Encke si Cometa Biela au fost numite după astronomii care le-au calculat orbitele.

Mai tarziu, cometele periodice au fost denumite dupa descoperitorii lor, pe cand cometele care au aparut o singura data au continuat sa fie mentionate dupa anii de aparitie a acestora.Exista o regula de a se da maxim trei nume unei comete, in cazul in care exista mai multi descoperitori ai acesteia.

Cresterea numarului de comete descoperite a dus in 1994 la aprobarea de catre Uniunea Astronomica Internationala a unui nou sistem de denumire. Cometele sunt acum desemnate de anul descoperirii lor, o litera ce indica luna in care s-a descoperit si o cifra ce se dă in cazul in care s-au descoperit mai multe comete în acea luna. Se adauga si un prefix, pentru a indica natura cometei:

• "P"/ indica o cometa periodica
• "C"/ indica o cometa care nu este periodica
• "X"/ indică faptul ca orbita cometei nu este cunoscuta cu precizie
• "D"/ indica o cometa care s-a fragmentat sau s-a pierdut
• "A"/ in cazul in care cometa a fost confundata cu un asteroid.

Dupa ce se observa o a doua trecere la periheliu, cometa primeste o cifra initiala.

Doua comete poarta un nume romanesc, si anume cometele 1943C Daimaca si cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. Descoperitorul lor a fost un profesor de matematica din Targu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969).

Cometa albastra

Cometa neagra