 |
Fiecare eclipsă de Soare are o poziţie proprie şi se poate vedea doar dintr-o zonă anume de pe glob.
Pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie de un filtru solar special. Fără acest filtru observarea eclipsei duce la accidente grave ale ochiului, care pot ajunge până la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură mai dens. Filtrul ideal, numit filtru Mylar, este o peliculă aluminizată care opreşte radiaţiile periculoase.
Tipuri de eclipse:
- Eclipsa totală - are loc atunci când Soarele este obturat complet de Lună. Imaginea strălucitoare a Soarelui este înlocuită timp de câteva minute de silueta întunecată a Lunii. Totuşi, coroana Soarelui, mult mai strălucitoare decât Luna, rămâne vizibilă. Eclipsele totale sunt vizibile doar pe o fâşie îngustă de pe suprafaţa Pământului (vezi punctul negru din imaginile alăturate).
- Eclipsa inelară - apare atunci când Soarele şi Luna sunt aliniate exact cu Pământul, şi diamentrul aparent al Lunii este mai mic decât cel al Soarelui. Din Soare se mai vede doar marginea, în formă de inel strălucitor ce înconjoară Luna întunecată. Eclipsele de Soare inelare sunt un eveniment astronomic rar.
- Eclipsa hibrid - este o eclipsă intermediară între o eclipsă de Soare totală şi una inelară. În unele puncte de pe Terra poate fi văzută ca fiind totală, iar în altele apare ca fiind inelară. Şi acesta este un tip de eclipsă rar întâlnit.
- Eclipsa parţială - apare atunci când Soarele şi Luna nu sunt aliniate exact şi astfel Luna obturează Soarele doar parţial. Acest fenomen poate fi observat de obicei de pe o mare parte a Pamântului, în special în exteriorul benzii de totalitate.
Eclipse de Soare intre anii 2000 si 2100 :
La 7 mai 2003, planeta Mercur a trecut, ca un punct negru, prin faţa discului Soarelui: a fost tot un fel de eclipsă de Soare, provocată însă nu de Lună, ci de o planetă. Atâta doar că nu a putut fi observată decât cu aparate optice speciale, şi nu a influenţat, practic, lumina Soarelui văzută pe Pământ.
La 29 martie 2006 a avut loc o eclipsă parţială de Soare vizibilă şi din toată România. Pentru oraşul Bucureşti durata eclipsei a fost de 2 ore 25 minute. În vestul României acoperirea maximă a Soarelui a fost de 65%, în timp ce în sud-est a fost de 80%.
La 22 iulie 2009 a avut loc o eclipsă totală de Soare cu durata de acoperire totală de 6 minute 39 sec. (foarte lungă), care a fost vizibilă în India, China, Japonia, Pacificul de vest şi până în Hawaii. Umbra Lunii pe Pământ a fost o fâşie cu lăţimea maximă de 258 km.
La 15 ianuarie 2010 a avut loc cea mai lungă eclipsă inelară de Soare a mileniului 3 (11 minute si 8 secunde), vizibilă din anumite părţi din Africa, Oceanul Indian, sudul Indiei şi sud-estul Asiei. Următoarea eclipsă de Soare inelară importantă va avea loc abia în anul 3043 .
La 11 iulie 2010 a avut loc o eclipsă totală de Soare pe Insula Paştelui din Pacific (care ţine de Chile).
În cursul dimineţii de 4 ianuarie 2011 a avut loc o eclipsă de Soare parţială care a putut fi observată în toată Europa precum şi în unele regiuni limitrofe din Asia şi Africa. Gradul de acoperire a fost de până la 75 % din Soare; durata eclipsei a ajuns în unele locuri la circa 1/2 oră.
1 iunie 2011 - eclipsă de Soare parţială, vizibilă în Europa
1 iulie 2011 - eclipsă de Soare parţială, vizibilă în Europa
25 noiembrie 2011 - eclipsă de Soare parţială, vizibilă în Europa
13 noiembrie 2012 - eclipsă totală de Soare, vizibilă în nordul Australiei şi în Pacificul de sud.
1 iunie 2030 - eclipsă de Soare, vizibilă şi în România
3 septembrie 2081 - eclipsă totală de Soare, vizibilă şi în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu