Trasnet

Trasnete asupra Oradiei

     Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă, care se produce în atmosferă, de obicei, dar nu totdeauna, în timpul furtunilor.

     Majoritatea trăsnetelor au loc la altitudine (în interiorul aceluiaşi nor sau între diferiţi nori) şi, de obicei, nu sunt observate. Trăsnetele care se produc între nor şi pământ sunt numite negative sau pozitive. Descărcari electrice de mare amploare au loc de asemenea în straturile înalte ale atmosferei.

     Producerea unui trăsnet este însoţită de fulger şi tunet. Decalajul dintre observarea fulgerului şi auzirea tunetului se datorează diferenţei dintre vitezele de propagare ale celor două unde, luminoasă de ca. 300.000 km/s şi acustică (sonoră) de ca. 332 m/s (la 0 °C şi presiunea de 1 atmosferă). Din aceasta cauză există un decalaj de timp între recepţionarea vizuală (fulgerul) şi auditivă (tunetul) a trăsnetului. Acest decalaj creşte cu cât trasnetul este mai departe de observator. Distanţa în kilometri până la locul lovit de trăsnet se poate afla împărţind numărul de secunde dintre observarea fulgerului şi auzirea tunetului la 3. De exemplu, dacă sunt 12 secunde între fulger şi tunet, trăsnetul a lovit la aproximativ 4 km depărtare.

     Trăsnetul este o descărcare electrică care restabileste echilibrul electric între straturile norului de furtună sau între nor şi pământ .

     Tensiunea între un nor şi pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volţi. Aerul uscat are o putere de străpungere de cca. 3 milioane de volţi/metru care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Observaţii asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt precedate de o descărcare prealabilă, în care aerul este ionizat într-o lavină electronică, rezultând o reacţie în lanţ, care creează un canal de aer ionizat pentru trăsnet cu o putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decat a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau descărcările) principală are loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat, de obicei in formă de zig-zag. Există ipoteza că aerul este ionizat de radiaţiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deşi aceasta explicaţie nu este acceptată de către toţi cercetătorii. In prezent, cercetarea trăsnetelor continuă şi utilizează mici rachete sau baloane metereologice de cercetare.