Delta Dunarii

Pescar in Delta Dunarii

     Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.

     Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervaţie a biosferei la nivel naţional în România şi ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN.

     Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°,latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei româneşti revenindu-i o suprafaţă de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².

     Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.

     Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.

     Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula,Gladiogondolella tethydis ş.a.).

Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbiculaş.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.

     Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.

     Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)

     Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.

     Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării.

     Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

     Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

     Delta Dunării (cu excepţia deltei secundare a braţului Chilia) face tradiţional parte din Dobrogea, dar în Antichitate şi Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche şi Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava şi Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărţile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.

     Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.

Lebede zburand deasupra Deltei

     Aceasta suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcţie de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când acţionează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

     Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa deltei. Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

     Amplitudinile medii zilnice reflectă diferenţele mari datorate naturii suprafeţei active : la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) şi 1,4 C (în noiembrie), iar la staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie şi februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la Gorgova şi 89 85% la Sulina şi Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova şi 77 - 80%, la Sulina şi Sfântu Gheorghe. Precipitaţiile sunt reduse cantitativ şi scad de la vest spre est datorită efectului suprafeţei active specifice deltei, precum şi al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianuală a precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360 mm. În cea mai mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic şi cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.

     Stratul de zapadă este subţire şi se menţine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre. Asemenea situaţii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele mării lângă ţărm au îngheţat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna şi în sezoanele de tranziţie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spaţiul Deltei Dunării. La intrarea în deltă, la Tulcea, mediile pe 90 ani relevă ca sunt 142 zile de vară şi 60 zile de iarnă, iar primăverile au durata aproape egaăa cu toamnele. La Sulina aceleaşi medii multianuale indică 145 zile de vară şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Apus in Delta Dunarii