 |
| Romania - Muntii Carpati |
Spre miazazi de tinutul din jurul Dornei , lantul Carpatilor scade si se ingusteaza. inaltimile mari sunt foarte rare . Astfel e maiestosul Ceahlau , care se inalta decat pana la 1907 metri , dar care domina cu caateva sute de metri toate culmile din jur. Ceahlaul e intradevar un munte impozant , cu forme pitoresti , asezat asa de bine , ca-ti impune admiratie , fie ca il privesti de-aproape din renumita vale a Bistritei , fie ca-l zaresti din departare , de pilda din imprrejurimile Iasilor , de unde in apus se desprinde cu o coroana de ametist asezata pe fruntea Moldovei. El este cel mai inalt munte al Moldovei , dar e cu 600 metri mai mic decat vf. Omu , Negoiu , Moldoveanu , Parangul si altii. Afara de cateva piscuri semete de calcar alb strabatute de chei salbatice , toti ceilalti munti ai Carpatilor rasariteni sunt marunti si uniformi , alcatuiti din piatra de nisip , sau gresie si infatisundu-se ca o turma de oi netunse , ingramadite una in alta , cu spinarea rotunda acoperita de lina padurilor de fag. Apele curgatoare au strapuns adanc tot lantul si prin ramurile lor l-au despicat in blocuri marunte. Afluentii Siretului au inaintat atat de mult , incat au trecut de culmile principale pana aproape de vaile Muresului si Oltului (de pilda , Bistricioara isi apropie izvoarele pana la 6 km de Mures , iar Basca Mare se apropie prin afluentii sai pana la 5 km de Covasna , asezata in Valea Oltului). De ce nu au putut , insa , raurile ardelene sa despice si ele , dinspre apus , acest las de munti ? Fiindca Ardealul e cu 400 metri mai inalt decat Podisul Moldovenesc , si fiindca in drumul raurilor ardelene s-a ridicat de-a curmezisul un alt sir de munti , care a silit Muresul si Oltul sa ramana pe loc si sa ocoleasca piedica din cale. Asa s-au format sesurile inalte ale Giurgeului si Ciucurilor care au fost lacuri pana ce Muresul si Oltul si-au retezat pragurile.
Acesti munti tineri , rasariti in dosul Carpatilor , sunt pe alocuri mai largi , mai masivi , si mai inalti decat lantul propriu-zis al Carpatilor. In Hargita ating 1801 metri , iar in Caliman 2102 metri. Afara de Mures si de Olt , nicio alta apa nu a izbutit inca sa-i roada. Muntii acestia nu s-au format prin incretire , ci au mustit prin sparturi din adancurile pamantului. In chip de vulcan si-au imprastiat lava si cenusa in jur , ridicand cu incetul munti , in felul cum cartitele ridica musuroaiele conice pe fata unei campii. Lantul vulcanic care incepe din sesul Trei Scaune se termina la Caliman. El continua in Tibles , in Gutai , in Ouas , si trece Tisa. Dar de la Caliman in sus nu mai are putere si se arata in domuri izolate si rotunde ca niste clai , cum ii numesc pe alocuri localnicii. In Caliman , dar mai ales in Gurghiu si Harghita , vulcanii si-au pastrat chiar craterele , acum stinse. Unul din aceste cratere , la Sfanta Ana , e umplut cu apa de ploaie si formeaza un lac rotund pe varful muntelui ca un potir intins pe pamantul nostru se inaltimile cerului. Daca nu mai arunca lava si cenusa , acesti vulcani nu au murit de tot. Ultimul lor semn de viata e acidul carbonic si apele minerale gazoase , care izvorasc nenumarate pe poala lor. Dar sa ne grabim la drum , caci "cuvantul din poveste inainte mult mai este" , cum spuneau basmele noastre vechi. Am ajuns la cotitura Carpatilor. Aici muntii fac un unghi ascutit si-apuca apoi spre apus. Rasucirea e atat de puternhica , incat ai impresia ca arcul carpatic nu a putut-o rabda si s-a frant pe culmea principala , zvarlind aschii pana spre Campia Romana. Muntii de pe creasta nu se mai arata randuiti ca in Carpatii Moldovei , ci in blocuri mari izolate , cu atat mai vizibile , cu cat sunt alcatuite in majoritate din piatra alba calcaroasa si cu cat se ridica monumentali si foarte prapastiosi , spre Ardeal , deasupra unor sesuri largi. Din preajma Brasovului privelistea lor e minunata : par niste palate de marmura cu fruntea in nori. Si aici raurile i-au strapuns pana dincolo de culme. Si aici varfurile sunt mai mult domoale , dar pe alocuri , ca in Bucegi , se-ntind pe culmi , deasupra padurilor , podisuri aproape orizontale. Acesti Bucegi care sunt atractia de Baedeker a tarii romanesti , pe care o aratam in primul rand strainilor , si care ar fi mai simpatici daca nu i-am fi impodobit pe valea Prahovei cu famfaronada unui lux costisitor , ca sa imitam statiunilede vilegiatura occidentala - acesti Bucegi nu sunt decat marginea abrupta a unui podis inalt , pana la 2500 metri , care isi capata frumusetea de la cizelarea versantelor prin apele torentiale , de la splendidul vesmant al padurilor de brad , si de la jocul de lumina revarsat cu darnicie de minunatul nostru cer , indragostit debun de pamantul romanesc. E curios ca foarte putini din pictorii nostri au descoperit aceasta aceasta dragoste statornica intre cerul si peisajul romanesc.
Lantul carpatic , la cotitura , se subtiaza in partea lui adevarat muntoasa , uneori pana la 25 km. In acelsai timp ramane imbucatatit. De aceea pasurile sunt destul de numeroase , de inaltime mijlocie si uneori populate pana la creasta. Predealul e singurul circulat cu intensitate , multumita asezarii sale , care permite o legatura directa intre Brasov si Bucuresti. In trecut Branul , ceva mai inalt , avea intaietate , iar in viitor , desigur , se va ridica Buzaul pe care o cale ferata - inceputa acum zece ani , dar care , din nenorocire , s-a izbit cu capul in piatra unui biet tunel din care nu a mai putut iesi , tot se va invrednici sa-l lege de "sesul" Brasovului. De la creasta alba , pe alocuri ca marmura , a Pietrei Craiului. Incepe lumgul sir al Carpatilor de miazazi. Munti vechi , alcatuiti din aproape in intregime din piatra dura cristalina , muntii cei mai inalti ai Romaniei , si totusi , muntii cei mai adanc despicati din lantul carpatic. Ei amintesc ca pot fi impartiti in trei grupe :
De la Mehadia , cocheta si pieptanata dupa moda statiunilor termale din Boemia , e greu sa te urci pe culmi. Povarnisurile sunt foarte repezi , iar pe alocuri raul Cerna trece prin vai cu peretii aproape verticali. Dar daca nu risti la urcus , nu vei regreta. Vegetatia nu imbraca versantele cu covor gros si imbelsugat ca in muntii nordiici. Stanca apare de multe ori goala , de o culoare calda , acoperita cu licheni , iar pamantul este adesea rosu ca sangele. Muntele nu se sfieste sa-si arate umerii si soldurile goale , iar vegetatia mai mult de tufis iti da impresia unei fote oltenesti stranse pe trup , lasand sa se vada formele vietii. Padure de brazi nu vezi. In schimb , mai ales pe vai , domina padurea amestecata de fag si pin , cu tei argintii , frasini nuci , castani , cu aluni , iar liliacul , iasomia si multe flori parfumate incurca drumul. Ai impresia ca te aflii intr-un tinut cald , uscat. Intr-adevar. Iarna , temperatura abia ajunge la inghet ; verile sunt foarte calduroase , iar ploile , desi sunt destul de dese , sunt repede supte , asa ca aerul e rareori umed.
Cand ai ajuns pe culme , escaladand uneori sapte terase sapate in stanca dura , ai , mai ales catre apusul soarelui o priveliste neobisnuita. Cerul incepe sa sculpteze inaltimile prin contrastede umbre si lumini. Valea Dunarii apare cotita in departare , nu ca o vale cu povarnisuri line , ci ca o despicatura prin care curge o umbra albastra. Muntii , care se ridica nesimtit spre nord , intr-un plan lin , aproape orizontal , surad intr-o fosforescenta trandafirie si numai din loc in loc sunt dominati de "cornete" , inaltimi rotunde ca niste cucuie uriase. Nu e munte ce vezi , ci un ses inalt , suspendat deasupra vailor. Si adesea , pe varfuri , se arata porumbisti iesiti din mijlocul padurilor. Omul cultiva si culmile muntelui. Pe masura ce soarele coboara , varfurile capata volum si se coloreaza. In departare , apar din apele zarii piscuri , ca niste statui nebanuite. Intai albe , cu umbre viorii , apoi de arama si de topaz , apoi de safir. Cerul picteaza pamantul aici intr-o claritate de aer meridionala. Detaliul se pune in evidenta prin linii precise. Lumina e puternica si usoara. Se cunoaste ca evantaiul Mediteranei isi trimite adierea pana in acest tinut adapostit , care se afla pe aceeasi latitudine cu sudul Istriei si Crimeei. Chiar daca inainteaza spre masivele inalte , aceasta feerie de lumina te insoteste. De la Cornereva in dreptul Teregovei , daca ai urcat coasta repede , ajungi curand pe plaiuri care te poarta nesimtit pana la catifeaua verde-argintie a pasunilor alpine presarate cu turme de pe Tarcul' si Retezat si pana in circurile glaciare , unde iezerele care rasfrang cerul senin par manunchiuri de violete aruncate printre stanci.
Iar cand te-ai apropiat de izvoarele Jiului spre Campu' lui Neag , ai o priveliste unica in toti Carpatii Romanesti. O vale neasteptat de larga , inecata in lumina albastruie , lunga de peste 50 km , si care iti pare inchisa de munti din toate partile. Padurea coboara pe-saltate de pe grumajii de piatra si lupta cu livezile si gradinile care se urca pe terase , din fundul vaii. Jos , casute albe pretutindeni , nenumarate casute albe. Tipul satului romanesc , risipit , in care predomina vointa de hoinareala , de izolare , de intimitate cu natura. Vantul care si-a racorit aripile in apa de cristal a iezerelor , indoaie fumurile departate ale minelor din Lupeni si Petrosani. Deasupra lor , imens si vanat , se inalta Parangul cu nori albi pe culme , adevarat vas preistoric de lut nears , plin cu crini. Dar sa parasim descrierea , cam primejdioasa pentru geografi. Poteca descrieii e asa de ingusta , incat fara sa-ti dai seama , poti calca pe aratura literaturii , si , "Doamne, fereste de pacoste!" Caci , de-o parte , omul de stiinta te priveste cu dispret ca ai terfelit demnitatea stiintifica , iar de alta parte literatul , care isi supravegheaza cu ochi ageri mosia , poate azmuti pe ogarii criticii sa-si infiga coltii in pulpa piciorului nestiutor sau prea indraznet. Sa ne intoarcem la geografia noastra si sa vedem ce deosebire gasim intre Carpatii de la hotarul nordic si cel de la hotarul sudic.
In primul rand , tonalitatea peisajului s-a schimbat cu desavarsire. In nord se simte influenta unei clime mai reci , mai umede si mai cetoase ; in sud se simte o rasfrangere din sarbatoarea de lumina a Mediteranei. Dar si formele de munti s-au schimbat. Masivul nordic e mai vast si mai scund pe cand masivul sudic e mai ingust si mai inalt. Masivul nordic are varfuri rotunde , cu putine si mici circuri glaciare , - si numai la o inaltime mijlocie cuprinde sesuri inalte si plaiuri , in jurul Dornei. In masivul sudic suprafetele orizontale si plaiurile stau suspendate pana la 2000 metri , si sunt mult mai intinse. Tot aici , unele varfuri ajung pana la 2500 metri , si acestea , fiind mancate de ghetarii disparuti de acum cateva sute de mii de ani , au capatat un fel de circuri despartite prin custuri ascutite , aducand aminte in aceste parti de muntii Alpi. Si in nord , si in sud , apele care curg pe inaltimile zonei cristaline , sunt lenese , aproape fara vai , dar spre margine se adancesc brusc , devin inguste si cu ape torentiale. Dar pe cand in nord nicio vale nu a izbutit sa despice tot muntele , in sud , Oltul , Jiul si Dunarea au fierastruit intreg masivul de-a curmezisul. De aceea , in Carpatii nordici trecatorile sunt inalte , pe cand in Caraptii de miazazi , pe langa trecatori inalte , exista si trecatori foarte coborate. Si mai e o deosebire care ne intereseaza : in nord , masivul obisnuit se coboara in valuri largi spre dealuri , pe cand in sud , grupele de masive sunt marginite mai peste tot de prabusiri. Se pare ca odata cu ridicarea Carpatilor , si mai in urma , marginile acestor masive s-au rupt si-au cazut in adancime , alcatuind un fel de sesuri periferice. Deocamdata e destul sa stim ca aceste sesuri , chiar sub multe , au putut fi populate intens de romani si nu numai. Se intinde o hora romaneasca in jurul fiecaruia din cele trei grupe de masive. Numai langa Bucegi gasim , chiar si sub poala muntelui , la Brasov un manunchi de sasi , adusi in Evul Mediu , care ne sunt pretiosi , fiindca sunt oameni de treaba , de la care am putut lua multe pilde bune.
Lantul carpatic , la cotitura , se subtiaza in partea lui adevarat muntoasa , uneori pana la 25 km. In acelsai timp ramane imbucatatit. De aceea pasurile sunt destul de numeroase , de inaltime mijlocie si uneori populate pana la creasta. Predealul e singurul circulat cu intensitate , multumita asezarii sale , care permite o legatura directa intre Brasov si Bucuresti. In trecut Branul , ceva mai inalt , avea intaietate , iar in viitor , desigur , se va ridica Buzaul pe care o cale ferata - inceputa acum zece ani , dar care , din nenorocire , s-a izbit cu capul in piatra unui biet tunel din care nu a mai putut iesi , tot se va invrednici sa-l lege de "sesul" Brasovului. De la creasta alba , pe alocuri ca marmura , a Pietrei Craiului. Incepe lumgul sir al Carpatilor de miazazi. Munti vechi , alcatuiti din aproape in intregime din piatra dura cristalina , muntii cei mai inalti ai Romaniei , si totusi , muntii cei mai adanc despicati din lantul carpatic. Ei amintesc ca pot fi impartiti in trei grupe :
- Muntii prapastiosi - cu piscuri saltarete albine , care domina tara Fagarasului , unde vf. Negoiu si vf. Moldoveanu ating 2544 metri , dar domoli , si cu intinse plaiuri spre Muntenia.
- Munti care inconjoara valea Lotrului - domoli spre Ardeal si mai repezi spre Oltenia , culminand in Parang cu 2518 metri , si infatisundu-se ca niste elefanti pusi pe odinioara.
- Muntii dintre valea Jiului si Portile de Fier - cu vf. Retezat si vf. Godeanu care ating 2509 metri. Acest grup este un vast triunghi , ocolit de prabusiri din toate partile , si pastrand pe inaltimile sale , surprinzatoare suprafete orizontale , numite plaiuri.
De la Mehadia , cocheta si pieptanata dupa moda statiunilor termale din Boemia , e greu sa te urci pe culmi. Povarnisurile sunt foarte repezi , iar pe alocuri raul Cerna trece prin vai cu peretii aproape verticali. Dar daca nu risti la urcus , nu vei regreta. Vegetatia nu imbraca versantele cu covor gros si imbelsugat ca in muntii nordiici. Stanca apare de multe ori goala , de o culoare calda , acoperita cu licheni , iar pamantul este adesea rosu ca sangele. Muntele nu se sfieste sa-si arate umerii si soldurile goale , iar vegetatia mai mult de tufis iti da impresia unei fote oltenesti stranse pe trup , lasand sa se vada formele vietii. Padure de brazi nu vezi. In schimb , mai ales pe vai , domina padurea amestecata de fag si pin , cu tei argintii , frasini nuci , castani , cu aluni , iar liliacul , iasomia si multe flori parfumate incurca drumul. Ai impresia ca te aflii intr-un tinut cald , uscat. Intr-adevar. Iarna , temperatura abia ajunge la inghet ; verile sunt foarte calduroase , iar ploile , desi sunt destul de dese , sunt repede supte , asa ca aerul e rareori umed.
Cand ai ajuns pe culme , escaladand uneori sapte terase sapate in stanca dura , ai , mai ales catre apusul soarelui o priveliste neobisnuita. Cerul incepe sa sculpteze inaltimile prin contrastede umbre si lumini. Valea Dunarii apare cotita in departare , nu ca o vale cu povarnisuri line , ci ca o despicatura prin care curge o umbra albastra. Muntii , care se ridica nesimtit spre nord , intr-un plan lin , aproape orizontal , surad intr-o fosforescenta trandafirie si numai din loc in loc sunt dominati de "cornete" , inaltimi rotunde ca niste cucuie uriase. Nu e munte ce vezi , ci un ses inalt , suspendat deasupra vailor. Si adesea , pe varfuri , se arata porumbisti iesiti din mijlocul padurilor. Omul cultiva si culmile muntelui. Pe masura ce soarele coboara , varfurile capata volum si se coloreaza. In departare , apar din apele zarii piscuri , ca niste statui nebanuite. Intai albe , cu umbre viorii , apoi de arama si de topaz , apoi de safir. Cerul picteaza pamantul aici intr-o claritate de aer meridionala. Detaliul se pune in evidenta prin linii precise. Lumina e puternica si usoara. Se cunoaste ca evantaiul Mediteranei isi trimite adierea pana in acest tinut adapostit , care se afla pe aceeasi latitudine cu sudul Istriei si Crimeei. Chiar daca inainteaza spre masivele inalte , aceasta feerie de lumina te insoteste. De la Cornereva in dreptul Teregovei , daca ai urcat coasta repede , ajungi curand pe plaiuri care te poarta nesimtit pana la catifeaua verde-argintie a pasunilor alpine presarate cu turme de pe Tarcul' si Retezat si pana in circurile glaciare , unde iezerele care rasfrang cerul senin par manunchiuri de violete aruncate printre stanci.
Iar cand te-ai apropiat de izvoarele Jiului spre Campu' lui Neag , ai o priveliste unica in toti Carpatii Romanesti. O vale neasteptat de larga , inecata in lumina albastruie , lunga de peste 50 km , si care iti pare inchisa de munti din toate partile. Padurea coboara pe-saltate de pe grumajii de piatra si lupta cu livezile si gradinile care se urca pe terase , din fundul vaii. Jos , casute albe pretutindeni , nenumarate casute albe. Tipul satului romanesc , risipit , in care predomina vointa de hoinareala , de izolare , de intimitate cu natura. Vantul care si-a racorit aripile in apa de cristal a iezerelor , indoaie fumurile departate ale minelor din Lupeni si Petrosani. Deasupra lor , imens si vanat , se inalta Parangul cu nori albi pe culme , adevarat vas preistoric de lut nears , plin cu crini. Dar sa parasim descrierea , cam primejdioasa pentru geografi. Poteca descrieii e asa de ingusta , incat fara sa-ti dai seama , poti calca pe aratura literaturii , si , "Doamne, fereste de pacoste!" Caci , de-o parte , omul de stiinta te priveste cu dispret ca ai terfelit demnitatea stiintifica , iar de alta parte literatul , care isi supravegheaza cu ochi ageri mosia , poate azmuti pe ogarii criticii sa-si infiga coltii in pulpa piciorului nestiutor sau prea indraznet. Sa ne intoarcem la geografia noastra si sa vedem ce deosebire gasim intre Carpatii de la hotarul nordic si cel de la hotarul sudic.
In primul rand , tonalitatea peisajului s-a schimbat cu desavarsire. In nord se simte influenta unei clime mai reci , mai umede si mai cetoase ; in sud se simte o rasfrangere din sarbatoarea de lumina a Mediteranei. Dar si formele de munti s-au schimbat. Masivul nordic e mai vast si mai scund pe cand masivul sudic e mai ingust si mai inalt. Masivul nordic are varfuri rotunde , cu putine si mici circuri glaciare , - si numai la o inaltime mijlocie cuprinde sesuri inalte si plaiuri , in jurul Dornei. In masivul sudic suprafetele orizontale si plaiurile stau suspendate pana la 2000 metri , si sunt mult mai intinse. Tot aici , unele varfuri ajung pana la 2500 metri , si acestea , fiind mancate de ghetarii disparuti de acum cateva sute de mii de ani , au capatat un fel de circuri despartite prin custuri ascutite , aducand aminte in aceste parti de muntii Alpi. Si in nord , si in sud , apele care curg pe inaltimile zonei cristaline , sunt lenese , aproape fara vai , dar spre margine se adancesc brusc , devin inguste si cu ape torentiale. Dar pe cand in nord nicio vale nu a izbutit sa despice tot muntele , in sud , Oltul , Jiul si Dunarea au fierastruit intreg masivul de-a curmezisul. De aceea , in Carpatii nordici trecatorile sunt inalte , pe cand in Caraptii de miazazi , pe langa trecatori inalte , exista si trecatori foarte coborate. Si mai e o deosebire care ne intereseaza : in nord , masivul obisnuit se coboara in valuri largi spre dealuri , pe cand in sud , grupele de masive sunt marginite mai peste tot de prabusiri. Se pare ca odata cu ridicarea Carpatilor , si mai in urma , marginile acestor masive s-au rupt si-au cazut in adancime , alcatuind un fel de sesuri periferice. Deocamdata e destul sa stim ca aceste sesuri , chiar sub multe , au putut fi populate intens de romani si nu numai. Se intinde o hora romaneasca in jurul fiecaruia din cele trei grupe de masive. Numai langa Bucegi gasim , chiar si sub poala muntelui , la Brasov un manunchi de sasi , adusi in Evul Mediu , care ne sunt pretiosi , fiindca sunt oameni de treaba , de la care am putut lua multe pilde bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu