 |
| Romania |
In mijlocul tinutului locuit de neamul romanesc se afla un pod ridicat cu vreo 500 m deasupra Marii Negre - este vorba despre padisul Ardealului. De jur imprejur se inalta o cununa de munti care , in unele parti trec de 2000 m . Clina din afara a muntilor scade in chip de valuri tot mai marunte : dealuri si coline care se pierd pe incetul , atat spre sesul Tisei , cat si spre campia de langa Dunare.
Cine strabate pamantul romanesc pe drumul de fier , taindu-l piezis de la Oradea la Constanta , isi da iute seama de simetria cladirii lui.
O calatorie in curmezisul Romaniei. Cine vine dinspre tisa , dupa ce strabate un ses care se intinde pana in zare , oblu ca marea , indata ce se apropie de Oradea , vede spre rasarit linia abia varuita a unor coline. Ochiul , obosit de privirea departarilor amagitoare ale sesului panonic , sta la indoiala , sa nu fie cumva o inselaciune.In curand se deslusec insa cateva coline si dealuri adevarate , apoi incepe a se vedea lamurit inaltimea unor munti din ce in ce mai semeti. Sunt muntii din apusul Ardealului , de unde coboara Crisul Repede. Chiar porecla raului te vesteste ca se apropie suisul. Si , in adevar pe o vale din ce in ce mai ingusta , urci timp indelungat , strabatand numeroase tunele pana te trezesti intre niste munti ale caror varfuri pastreaza uneori zapada pana in mijlocul primaverii. Culmea Vladeasa , dupa cum o arata si numele ei stravechi , se ridica intocmai ca o "voivodeasa" deasupra unor lanturi intregi de culmi. Multa vreme nici n-a fost vreun drum de caruta pe valea stramta a Crisului Repede , ca sa inlesneasca trecerea spre inima Ardealului. Cateva castele ale caror ruine se mai vad inca , aparau foarte usor potecile pe care navalitorul ar fi cautat sa patrunda in tara de peste paduri(transilvam), de unde i-a venit si denumirea de Transilvania.
De la o vreme drumul incepe apoi iarasi a cobori si in curand te afli la Cluj , pe podisul Ardealului. Dar podisul acesta e departe de a fi neted. Ca sa treci din Valea Somesului spre Valea Ariesului , drumul suie peste niste dealuri nu se poate mai ciudate ; ele stau risipite in mare neregula si sunt pline de cocoase si surpaturi. Trenul e silit , ca intre munti , sa treaca prin mai multe tunele , macar ca inaltimea colinelor e slaba. Asta dovedeste ca podisul a fost ruinat de ape , iar fata dealurilor arata in multe locuri scrijilari proaspete. De la Turda inainte , pana la Brasov , calea cotigeste mereu , ceea ce inseamna ca podul ardelean , incercuit peste tot de munti , nu este destul de oblu ; din contra , apele l-au sculptat , impodobindu-l cu vai si dealuri. Totusi , unda raurilor abia se misca si , indata ce ploua mai mult , luncile se umplu , iar revarsarea se intinde departe inlaturi. Indeosebi Oltul , in Tara Barsei si spre Fagaras , ti se pare mai mult iaz decat rau - atat de lenes curg apele sale .
In sfarsit , la Brasov te afli iarasi in fata unor munti inalti. Bucegii se ridica aproape ca un zid peste sesul Barsei , si numai cu mare greutate , pufuind la fiecare opintire , locomotiva se suie spre pasul inalt din curmatura Predealului. De aici incepe un coboras pripit. Prahova , iti aduce aminte de rostogolirea apelor din Crisul Repede , cu deosebirea ca muntii se ridica deasupra albiei raului cu o semetie vrednica de Alpi.
La Ploiesti , ai ajuns in preajma unor coline , ca cele de la Oradea ; apoi se desfasoara spre Dunare un ses tot asa de neted ca al Tisei , plecandu-se domol pana la malul marii.
Cine strabate pamantul romanesc pe drumul de fier , taindu-l piezis de la Oradea la Constanta , isi da iute seama de simetria cladirii lui.
O calatorie in curmezisul Romaniei. Cine vine dinspre tisa , dupa ce strabate un ses care se intinde pana in zare , oblu ca marea , indata ce se apropie de Oradea , vede spre rasarit linia abia varuita a unor coline. Ochiul , obosit de privirea departarilor amagitoare ale sesului panonic , sta la indoiala , sa nu fie cumva o inselaciune.In curand se deslusec insa cateva coline si dealuri adevarate , apoi incepe a se vedea lamurit inaltimea unor munti din ce in ce mai semeti. Sunt muntii din apusul Ardealului , de unde coboara Crisul Repede. Chiar porecla raului te vesteste ca se apropie suisul. Si , in adevar pe o vale din ce in ce mai ingusta , urci timp indelungat , strabatand numeroase tunele pana te trezesti intre niste munti ale caror varfuri pastreaza uneori zapada pana in mijlocul primaverii. Culmea Vladeasa , dupa cum o arata si numele ei stravechi , se ridica intocmai ca o "voivodeasa" deasupra unor lanturi intregi de culmi. Multa vreme nici n-a fost vreun drum de caruta pe valea stramta a Crisului Repede , ca sa inlesneasca trecerea spre inima Ardealului. Cateva castele ale caror ruine se mai vad inca , aparau foarte usor potecile pe care navalitorul ar fi cautat sa patrunda in tara de peste paduri(transilvam), de unde i-a venit si denumirea de Transilvania.
De la o vreme drumul incepe apoi iarasi a cobori si in curand te afli la Cluj , pe podisul Ardealului. Dar podisul acesta e departe de a fi neted. Ca sa treci din Valea Somesului spre Valea Ariesului , drumul suie peste niste dealuri nu se poate mai ciudate ; ele stau risipite in mare neregula si sunt pline de cocoase si surpaturi. Trenul e silit , ca intre munti , sa treaca prin mai multe tunele , macar ca inaltimea colinelor e slaba. Asta dovedeste ca podisul a fost ruinat de ape , iar fata dealurilor arata in multe locuri scrijilari proaspete. De la Turda inainte , pana la Brasov , calea cotigeste mereu , ceea ce inseamna ca podul ardelean , incercuit peste tot de munti , nu este destul de oblu ; din contra , apele l-au sculptat , impodobindu-l cu vai si dealuri. Totusi , unda raurilor abia se misca si , indata ce ploua mai mult , luncile se umplu , iar revarsarea se intinde departe inlaturi. Indeosebi Oltul , in Tara Barsei si spre Fagaras , ti se pare mai mult iaz decat rau - atat de lenes curg apele sale .
In sfarsit , la Brasov te afli iarasi in fata unor munti inalti. Bucegii se ridica aproape ca un zid peste sesul Barsei , si numai cu mare greutate , pufuind la fiecare opintire , locomotiva se suie spre pasul inalt din curmatura Predealului. De aici incepe un coboras pripit. Prahova , iti aduce aminte de rostogolirea apelor din Crisul Repede , cu deosebirea ca muntii se ridica deasupra albiei raului cu o semetie vrednica de Alpi.
La Ploiesti , ai ajuns in preajma unor coline , ca cele de la Oradea ; apoi se desfasoara spre Dunare un ses tot asa de neted ca al Tisei , plecandu-se domol pana la malul marii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu