Ierusalim

     Ierusalim (ebraică modernă: Ieruşalaim ירושלים sau Ţion ציון , este un vechi oraş din regiunea istorică Palestina (pentru evrei şi creştini „Ţara Sfântă” sau „Ţara lui Israel”),în Orientul Mijlociu, considerat oraş sfânt în Iudaism, Creştinism şi Islam.

     Aproximativ prin anul 1010 î.Hr. David, al doilea rege al evreilor, ar fi cucerit Şalemul, conform Bibliei o cetate a unei populaţii canaanene locale, înrudită cu evreii, numită ievusiţi, şi şi-ar fi stabilit aici capitala. Oraşul, care a devenit cunoscut ca Ieruşalaim sau Ieruşalem -Ierusalim, ar fi devenit centrul religios, politic, economic şi administrativ al regatului evreiesc antic, regat care exista doar în imaginaţia autorilor istoriei deuteronomiste. Regele Solomon, (Shlomó) fiul lui David, ar fi construit în Ierusalim primul Templu evreiesc şi un palat regal, lucru pentru care nu există nicio dovadă arheologică.

     În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor II, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal şi zidurile de apărare. Mulţi evrei, între care mulţi meseriaşi şi cărturari au fost deportaţi în Babilon.

     În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul şi întreaga regiune, s-au întors mulţi evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile oraşului şi au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei şi culturii evreieşti.

     În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit oraşul fără luptă şi a permis evreilor să-şi continue cultul şi ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antiochos IV Epiphanes a încercat să reprime ritualul religios evreiesc şi să impună cu forţa la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Haşmonaim) şi în luptele care au urmat i-au învins pe greci şi şi-au recîştigat independenţa statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a avut şi el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor. Reprezentantul acesteia , Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut în ebraică ca Hordos) a renovat in mod substantial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal şi multe alte edificii în capitală şi pe cuprinsul ţării.

     În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc şi simbolurile entităţii statale evreieşti a fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculaţi (Războiul Iudeilor) în anii 68 - 73 d.Hr. Dupa ultime mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina in cinstea împaratului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală a unui stat până la întemeierea în zonă a regatului cruciat al Ierusalimului în anii 1099 -1187. Dupa recucerirea lui de catre musulmani i s-a luat din nou statutul de capitala vreme de inca apropape un mileniu. La sfârşitul secolului al XIX-lea a devenit capitală a sanjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi între anii 1917-1948 a fost sediul administraţiei britanice în Palestina, inclusiv al înalţilor comisari britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949 oraşul a fost împărţit în doua zone: una de vest, mai nouă în cea mai mare parte, a rămas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzând oraşul vechi, a intrat în componenţa statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.

     În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest , a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat evreiesc Israel.

     La 20 iulie 1951, în Moscheea al-Aksa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdallah I (1921–1951), de către un extremist arab local (arab palestinean). În iunie 1967, în cursul Războiului de Şase Zile armata israeliană a ocupat partea de est a oraşului, inclusiv oraşul vechi, realizând reunificarea teritorială a localităţii. La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum întregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului. Însă în ultimele decenii mişcarea naţională arabă palestineană reprezentată de Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei , şi după 1994 Autoritatea Palestineană revendică şi ea Ierusalimul, cel puţin partea lui de est, drept capitală a statului arab palestinean viitor. Revendicările religioase şi politice arabe în Ierusalim sunt susţinute,în afară de Liga Arabă, şi de Conferinţele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.

                                  

           Conducători musulmani extremişti din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, şi organizaţii paramilitare fanatice ca al Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioşilor” uneori şi ca pretext sau lozincă de luptă pentru iniţiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi.